inăriță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /i.nə'ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului inăriță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inăriță | inărițe |
| Articulat | inărița | inărițele |
| Genitiv-Dativ | inăriței | inărițelor |
| Vocativ | inăriță | inărițelor |
- pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in; țintar (Carduelis flammea).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online