inchiziție
română
Etimologie
Din franceză inquisition < latină inquisitio.
Pronunție
- AFI: /in.ki'zi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului inchiziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | inchiziție | invariabil |
| Articulat | inchiziția | invariabil |
| Genitiv-Dativ | inchiziției | invariabil |
| Vocativ | inchiziție | invariabil |
- instituție a Bisericii catolice care judeca pe cei acuzați de erezie și pe cei care își manifestau sub orice formă ostilitatea sau nesupunerea față de biserica catolică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online