indiciu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină indicium (cu sensuri după franceză indice).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
indiciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ indiciu indicii
Articulat indiciul indiciile
Dativ-Genitiv indiciului indiciilor
Vocativ indiciule indiciilor
  1. semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc.
  2. particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen.
  3. (jur.) faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces.


Traduceri

Referințe