indispoziție
Variante
Etimologie
Din franceză indisposition.
Pronunție
- AFI: /in.dis.po'zi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului indispoziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | indispoziție | indispoziții |
| Articulat | indispoziția | indispozițiile |
| Genitiv-Dativ | indispoziției | indispozițiilor |
| Vocativ | indispoziție | indispozițiilor |
- lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
- stare a celui ușor bolnav; boală ușoară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online