indispune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză indisposer (după pune).

Pronunție

  • AFI: /in.dis'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) indispune
Infinitiv a (se) indispune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) indispun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) indispună
Participiu indispus
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe