indispune

română

Etimologie

Din franceză indisposer (după pune).

Pronunție

• AFI: /in.dis'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului (se) indispune
Infinitiv	a (se) indispune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) indispun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) indispună
Participiu	indispus
Conjugare	III

1. (v.tranz. și refl.) a(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista.

Sinonime

• mâhni, enerva

Antonime

• se amuza, se dispune, se înveseli

Cuvinte derivate

• indispunere
• indispus

Traduceri

a (se) întrista

engleză: indispose (English) esperanto: misagordi (Esperanto) franceză: indisposer (français)

germană: verstellen (Deutsch) neerlandeză: ontstemmen (Nederlands)

Referințe

• DEX online