ineluș

română

Etimologie

Din inel + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /i.neˈluʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului ineluș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ineluș	inelușe
Articulat	inelușul	inelușele
Genitiv-Dativ	inelușului	inelușelor
Vocativ	inelușule	inelușelor

1. diminutiv al lui inel.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online