ineluș

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din inel + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /i.neˈluʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ineluș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ineluș inelușe
Articulat inelușul inelușele
Genitiv-Dativ inelușului inelușelor
Vocativ inelușule inelușelor
  1. diminutiv al lui inel.


Traduceri

Referințe