infama

română

Etimologie

Din latină, italiană infamare.

Pronunție

• AFI: /in.fa'ma/

Verb

Conjugarea verbului infama
Infinitiv	a infama
Indicativ prezent pers. 1 sg.	infamez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să infameze
Participiu	infamat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a acuza pe nedrept; a defăima.

Cuvinte derivate

• infamare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afinam

Referințe

• DEX '98 via DEX online