infantă
română
Etimologie
Din infante.
Pronunție
- AFI: /in'fan.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului infantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infantă | infante |
| Articulat | infanta | infantele |
| Genitiv-Dativ | infantei | infantelor |
| Vocativ | invariabil | infantelor |
- titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online