ingratitudine

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ingratitude < latină ingratitudo, ingratitudinis.

Pronunție

  • AFI: /in.gra.ti'tu.di.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
ingratitudine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ingratitudine ingratitudini
Articulat ingratitudinea ingratitudinile
Genitiv-Dativ ingratitudinii ingratitudinilor
Vocativ ingratitudine ingratitudinilor
  1. însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință.


Traduceri

Referințe