inimuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din inimă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /i.ni'mu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
inimuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inimuță inimuțe
Articulat inimuța inimuțele
Genitiv-Dativ inimuței inimuțelor
Vocativ inimuță inimuțelor
  1. (rar) inimioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe