insolență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză insolence < latină insolentia.

Pronunție

  • AFI: /in.so'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
insolență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ insolență insolențe
Articulat insolența insolențele
Dativ-Genitiv insolenței insolențelor
Vocativ insolență insolențelor
  1. obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă.


Traduceri

Referințe