insolență

română

Etimologie

Din franceză insolence < latină insolentia.

Pronunție

• AFI: /in.so'len.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului insolență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	insolență	insolențe
Articulat	insolența	insolențele
Genitiv-Dativ	insolenței	insolențelor
Vocativ	insolență	insolențelor

1. obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online