insurecție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză insurrection < latină insurrectio.

Pronunție

  • AFI: /in.su'rek.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
insurecție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ insurecție insurecții
Articulat insurecția insurecțiile
Genitiv-Dativ insurecției insurecțiilor
Vocativ insurecție insurecțiilor
  1. formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante.


Traduceri

Referințe