inteligent

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intelligent < latină intelligens, -ntis.

Pronunție

  • AFI: /in.te.li'ʤent/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
inteligent
Singular Plural
Masculin inteligent inteligenți
Feminin inteligentă inteligente
Neutru inteligent inteligente
  1. înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător.
    O minte inteligentă.
  2. care denotă inteligență.
    O faptă inteligentă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe