intenționa
Jump to navigation
Jump to search
Cuprins
română
Etimologie
Din franceză intentionner. Confer italiană intenzionare.
Pronunție
- AFI: /in.ten.ʦi.o'na/
Verb
| Conjugarea verbului intenționa | |
| Infinitiv | a intenționa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
intenționez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să intenționeze |
| Participiu | intenționa |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
- Intenționeze să plece la mare.
Sinonime
- plănui, proiecta, -și propune, voi, vrea, (pop.) chiti, (înv. și reg.) sfătui, (reg.) scăpa, (prin Bucov.) scoposi, (înv.) așeza, cugeta, izvodi, (fig., în Mold. și Transilv.) cumpăni
Cuvinte derivate
Traduceri
a plănui; a proiecta
