intenționa
Aspect
![]() |
Etimologie
Din franceză intentionner. Confer italiană intenzionare.
Pronunție
- AFI: /in.ten.ʦi.oˈna/
Verb
Conjugarea verbului intenționa | |
Infinitiv | a intenționa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
intenționez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să intenționeze |
Participiu | intenționa |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând.
- Intenționeze să plece la mare.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Etimologie
Din intenționa.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru intenționa.