interceptare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a intercepta.

Pronunție

  • AFI: /in.ter.ʧep'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
interceptare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interceptare interceptări
Articulat interceptarea interceptările
Genitiv-Dativ interceptării interceptărilor
Vocativ interceptare interceptărilor
  1. acțiunea de a intercepta și rezultatul ei; intercepție.


Traduceri

Referințe