interimar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intérimaire.

Pronunție

  • AFI: /in.te.ri'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
interimar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interimar interimari
Articulat interimarul interimarii
Genitiv-Dativ interimarului interimarilor
Vocativ interimarule interimarilor
  1. persoană care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
interimar
Singular Plural
Masculin interimar interimari
Feminin interimară interimare
Neutru interimar interimare
  1. care exercită provizoriu o funcție în locul titularului; ad-interim.


Traduceri

Referințe