interimat
română
Etimologie
Din franceză intérimat.
Pronunție
- AFI: /in.te.ri'mat/
Substantiv
| Declinarea substantivului interimat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | interimat | interimate |
| Articulat | interimatul | interimatele |
| Genitiv-Dativ | interimatului | interimatelor |
| Vocativ | interimatule | interimatelor |
- situația celui care exercită în mod provizoriu o funcție în locul titularului; perioadă de timp în care cineva exercită această funcție.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online