interzis

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a interzice.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'zis/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
interzis
Singular Plural
Masculin interzis interziși
Feminin interzisă interzise
Neutru interzis interzise
  1. care este oprit, care nu este permis.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
interzis
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interzis interziși
Articulat interzisul interzișii
Genitiv-Dativ interzisului interzișilor
Vocativ interzisule interzișilor
  1. persoană căreia i s-a ridicat, prin hotărâre judecătorească, exercitarea drepturilor sale; persoană pusă sub interdicție.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe