intim

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză intime < latină intimus.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
intim
Singular Plural
Masculin intim intimi
Feminin intimă intime
Neutru intim intime
  1. care constituie partea esențială, profundă, a unui lucru, a unei probleme etc.; lăuntric.
  2. (fig.) strâns, apropiat.
    Contactul intim dintre două limbi.
  3. (despre oameni; adesea substantivat) legat de cineva printr-o prietenie strânsă, prin relații foarte apropiate.
  4. (despre relațiile dintre oameni) familiar, apropiat, prietenos, afectuos, cordial.
  5. care se referă la viața particulară sau familială a cuiva; personal, secret.
  6. caracteristic unui mediu restrâns, unui cadru limitat, familial; care are loc într-un cadru restrâns.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe