inventică

română

Etimologie

Din a inventa (după didactică).

Pronunție

• AFI: /in'ven.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului inventică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	inventică	invariabil
Articulat	inventica	invariabil
Genitiv-Dativ	inventicii	invariabil
Vocativ	inventică	invariabil

1. disciplină care studiază sistematic procesul invenției și condițiile stimulării creativității.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• învecinat

Referințe

• DEX '98 via DEX online