investiga

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină, italiană investigare.

Pronunție

  • AFI: /in.ves.ti'ga/


Verb


Conjugarea verbului
investiga
Infinitiv a investiga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
investighez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să investigheze
Participiu investigat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face investigații; a cerceta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe