ipotecă
română
Etimologie
Din franceză hypothèque.
Pronunție
- AFI: /i.po'te.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ipotecă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ipotecă | ipoteci |
| Articulat | ipoteca | ipotecile |
| Genitiv-Dativ | ipotecii | ipotecilor |
| Vocativ | ipotecă | ipotecilor |
- drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online