iritabilitate
Aspect
Etimologie
Din franceză irritabilité < latină irritabilitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /i.ri.ta.bi.li'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului iritabilitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | iritabilitate | iritabilități |
Articulat | iritabilitatea | iritabilitățile |
Genitiv-Dativ | iritabilității | iritabilităților |
Vocativ | ' | ' |
- proprietatea de a se irita ușor; starea celui iritabil.
- (fiziol.) proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului.
Sinonime
- 1: irascibilitate
- 2: nervozitate
Cuvinte derivate
Traduceri
stare de iritație
|
|