irupe

română

Variante

• irumpe

Etimologie

Din latină irrumpere (după rupe).

Pronunție

• AFI: /i'ru.pe/

Verb

Conjugarea verbului irupe
Infinitiv	a irupe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	irup
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să irupă
Participiu	irupt
Conjugare	III

1. (v.intranz.) a ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență.
2. (v.intranz.) (fig.) a se revărsa, a deborda.

Cuvinte derivate

• irupere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eurip
• erupi
• repui

Referințe

• DEX '98 via DEX online