iscusință

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) iscusi + sufixul -ință.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
iscusință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ iscusință iscusințe
Articulat iscusința iscusințele
Dativ-Genitiv iscusinței iscusințelor
Vocativ iscusință iscusințelor
  1. îndemânare, dibăcie, pricepere; (p.ext.) talent, artă.


Traduceri

Referințe