ison
română
Etimologie
Din neogreacă ισον (íson).
Pronunție
- AFI: /i'son/
Substantiv
| Declinarea substantivului ison | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ison | isoane |
| Articulat | isonul | isoanele |
| Genitiv-Dativ | isonului | isoanelor |
| Vocativ | isonule | isoanelor |
- sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale.
Cuvinte derivate
Expresii
- A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online