ison

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă ισον (íson).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ison
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ison isoane
Articulat isonul isoanele
Genitiv-Dativ isonului isoanelor
Vocativ isonule isoanelor
  1. sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac


Traduceri

Referințe