ispravnic

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din bulgară изправник (izpravnik), rusă исправник (ispravnik).

Pronunție

  • AFI: /is'prav.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
ispravnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ispravnic ispravnici
Articulat ispravnicul ispravnicii
Genitiv-Dativ ispravnicului ispravnicilor
Vocativ ispravnicule ispravnicilor
  1. dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe