istețime

română

Etimologie

Din isteț + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /is.te'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului istețime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	istețime	istețimi
Articulat	istețimea	istețimile
Genitiv-Dativ	istețimii	istețimilor
Vocativ	istețime	istețimilor

1. agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• semețiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online