itinerar

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză itinéraire < latină itinerarius.

Pronunție

  • AFI: /i.ti.ne'rar/


Substantiv


Declinarea substantivului
itinerar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ itinerar itinerare
Articulat itinerarul itinerarele
Dativ-Genitiv itinerarului itinerarelor
Vocativ itinerarule itinerarelor
  1. drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut.
  2. indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe