iuți

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
iuți

română

Etimologie

Din iute.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
iuți
Infinitiv a iuți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
iuțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să iuțească
Participiu iuțit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi.
    Își iuțește pașii.
  2. (v.refl.) a deveni mai tare, mai intens.
    Vântul s-a iuțit.
  3. (v.refl.) (rar) a se enerva, a se supăra, a se mânia ușor.
  4. (v.tranz. și refl.) a da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant.
    Mâncarea s-a iuțit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe