jardiner

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Din jardí („grădină”) + -er.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ʒar.ðiˈne/, /d͡ʒaɾ.ðiˈneɾ/
  • (oriental) AFI: /ʒər.diˈne/


Substantiv

jardiner m., jardiners pl.

  1. (hort.) grădinar, horticultor

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din jardin („grădină”) + -er.

Pronunție

  • AFI: /ʒaʁ.di.ne/


Verb

jardiner

  1. (fam.) a grădinări, a face grădinărit, a se ocupa cu grădinăritul

Cuvinte apropiate

Referințe