joacă
Aspect
Etimologie
Derivat regresiv din verbul a (se) juca.
Pronunție
- AFI: /ˈʒo̯a.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului joacă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | joacă | joace |
Articulat | joaca | joacele |
Genitiv-Dativ | joacei | joacelor |
Vocativ | ' | ' |
- joc, distracție (copilărească).
- N-a fost de cât o joacă de copii.
Sinonime
- joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbânț, zburdă; amuzament
Cuvinte derivate
Traduceri
joc
|
|
Etimologie
Din juca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru juca.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru juca.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru juca.