justiție

română

Etimologie

Din franceză justice < latină justitia.

Pronunție

• AFI: /ʒus'ti.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului justiție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	justiție	invariabil
Articulat	justiția	invariabil
Genitiv-Dativ	justiției	invariabil
Vocativ	justiție	invariabil

1. totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe.
2. una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
3. dreptate, echitate.

Expresii

• A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online