lăbuță

română

Etimologie

Din labă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /lə'bu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului lăbuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăbuță	lăbuțe
Articulat	lăbuța	lăbuțele
Genitiv-Dativ	lăbuței	lăbuțelor
Vocativ	lăbuță	lăbuțelor

1. diminutiv al lui labă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ablaut
• băltău
• albuța
• băluța

Referințe

• DEX '98 via DEX online