lăbuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din labă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /lə'bu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lăbuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lăbuță lăbuțe
Articulat lăbuța lăbuțele
Genitiv-Dativ lăbuței lăbuțelor
Vocativ lăbuță lăbuțelor
  1. diminutiv al lui labă.


Traduceri

Anagrame

Referințe