lăfăi

română

Etimologie

Din maghiară leffenni ("a bălăbăni, a atârna").

Pronunție

• AFI: /lə.fə'i/

Verb

Conjugarea verbului se lăfăi
Infinitiv	a se lăfăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă lăfăi/lăfăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se lăfăie/lăfăiască
Participiu	lăfăit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a sta comod pe ceva sau undeva, întinzându-și corpul în voie.

   Se lăfăiește pe cuptor.

2. a trăi comod, în belșug.

Sinonime

• 1: se răsfăța, (înv. și reg.) se proslăvi
• 2: huzuri, se desfăta

Cuvinte derivate

• lăfăire
• lăfăit

Traduceri

a sta comod, întinzându-și corpul în voie

Referințe

• DEX online