lăudăroșenie

română

Etimologie

Din lăudăros + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /lə.u.də.roˈʃe.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului lăudăroșenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lăudăroșenie	lăudăroșenii
Articulat	lăudăroșenia	lăudăroșeniile
Genitiv-Dativ	lăudăroșeniei	lăudăroșeniilor
Vocativ	lăudăroșenie	lăudăroșeniilor

1. exagerare (sistematică) a meritelor proprii; laudă de sine; lăudăroșie, fanfaronadă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online