lamentație

Lamentație

română

Variante

• lamentațiune

Etimologie

Din franceză lamentation < latină lamentatio.

Pronunție

• AFI: /la.men'ta.ʦi.je/

Substantiv

Declinarea substantivului lamentație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lamentație	lamentații
Articulat	lamentația	lamentațiile
Genitiv-Dativ	lamentației	lamentațiilor
Vocativ	'	'

1. (livr.) lamentare.

Sinonime

• lamentare, văitat

Cuvinte compuse

• Lamentațiile lui Ieremia

Cuvinte apropiate

• lamenta
• lamentabil
• lamentare
• lamento
• lamentoso

Traduceri

lamentare

armeană: ողբ (հայերեն) (oġb) engleză: lamentation (English) finlandeză: valitusvirsi (suomi), surunvalittelu (suomi) franceză: lamentation (français) f. germană: Wehklage (Deutsch) f., Klage (Deutsch) f. greacă: θρήνος (Ελληνικά) (thrínos) m. italiană: lamento (italiano) m., lamentazione (italiano) f. maghiară: siránkozás (magyar)

neerlandeză: geklaag (Nederlands) n., geweeklaag (Nederlands) n., klagen (Nederlands) n., weeklagen (Nederlands) n. poloneză: lament (polski) portugheză: lamentação (português) f., lamento (português) m. rusă: стенание (русский) (stenanie) n. spaniolă: lamentación (español) f., lamento (español) m. suedeză: lamentation (svenska) c. turcă: ağlayış (Türkçe), feryat (Türkçe), figan (Türkçe), inleme (Türkçe)

Referințe

• DEX online