lanțetă

română

Din germană Lanzette.

Declinarea substantivului lanțetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lanțetă	lanțete
Articulat	lanțeta	lanțetele
Genitiv-Dativ	lanțetei	lanțetelor
Vocativ	'	'

instrument chirurgical constând dintr-o lamă cu două tăișuri, folosit la vaccinări, incizii etc.
unealtă în formă de lopată mică, folosită pentru nivelarea și netezirea formelor într-o turnătorie.