lanțetă
română
Etimologie
Din germană Lanzette.
Pronunție
- AFI: /lan'ʦe.tə/
Substantiv
Declinarea substantivului lanțetă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | lanțetă | lanțete |
Articulat | lanțeta | lanțetele |
Genitiv-Dativ | lanțetei | lanțetelor |
Vocativ | ' | ' |
- instrument chirurgical constând dintr-o lamă cu două tăișuri, folosit la vaccinări, incizii etc.
- unealtă în formă de lopată mică, folosită pentru nivelarea și netezirea formelor într-o turnătorie.
Traduceri
Traduceri