lectură

română

Etimologie

Din franceză lecture < latină lectura.

Pronunție

• AFI: /lek'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului lectură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lectură	lecturi
Articulat	lectura	lecturile
Genitiv-Dativ	lecturii	lecturilor
Vocativ	lectură	lecturilor

1. faptul de a citi; citit, citire.

Cuvinte derivate

• labiolectură
• lectura
• relectură

Cuvinte compuse

• sală de lectură
• lectură particulară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arculeț
• caretul
• cartule
• ceratul
• creatul
• curățel
• reculat

Referințe

• DEX '98 via DEX online