lectură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză lecture < latină lectura.

Pronunție

  • AFI: /lek'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
lectură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lectură lecturi
Articulat lectura lecturile
Dativ-Genitiv lecturii lecturilor
Vocativ lectură lecturilor
  1. faptul de a citi; citit, citire.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe