lehamite

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din bulgară liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

Pronunție

  • AFI: /le'ha.mi.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
lehamite
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lehamite invariabil
Articulat lehamitea invariabil
Genitiv-Dativ lehamitei invariabil
Vocativ lehamite invariabil
  1. (pop.) oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva).

Expresii

  • A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva)


Traduceri

Anagrame

Referințe