limită

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză limite < latină limes, litis.

Pronunție

  • AFI: /'li.mi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
limită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ limită limite
Articulat limita limitele
Dativ-Genitiv limitei limitelor
Vocativ limită limitelor
  1. punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.).
  2. tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument.
  3. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.
  4. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe