limită

Vezi și : limita, limitá, limità

română

Etimologie

Din franceză limite < latină limes, litis.

Pronunție

• AFI: /ˈli.mi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului limită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	limită	limite
Articulat	limita	limitele
Genitiv-Dativ	limitei	limitelor
Vocativ	limită	limitelor

1. punct extrem, margine (a unei suprafețe, a unui obiect etc.).
2. tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument.
3. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile.
4. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile, facultățile, mijloacele etc. cuiva.

Cuvinte compuse

• limită teritorială
• limită silabică
• limită de vârstă

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din limita.

Pronunție

• AFI: /li.miˈtə/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru limita.

Anagrame

• mâliți
• milita

Referințe

• DEX '98 via DEX online