locuință

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din locui + sufixul -ință.

Pronunție

  • AFI: /lo.kuˈin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
locuință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ locuință locuințe
Articulat locuința locuințele
Genitiv-Dativ locuinței locuințelor
Vocativ locuințo locuințelor
  1. loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu.
    Unde își are el locuința?

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe