Sari la conținut

mâncătorie

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din mâncător + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.kə.to'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâncătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncătorie mâncătorii
Articulat mâncătoria mâncătoriile
Genitiv-Dativ mâncătoriei mâncătoriilor
Vocativ mâncătorie mâncătoriilor
  1. (fam.) hoție, fraudă, delapidare.
  2. intrigă, bârfeală.


Traduceri

Anagrame

Referințe