mâncătorie
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /mɨn.kə.to'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului mâncătorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mâncătorie | mâncătorii |
| Articulat | mâncătoria | mâncătoriile |
| Genitiv-Dativ | mâncătoriei | mâncătoriilor |
| Vocativ | mâncătorie | mâncătoriilor |
- (fam.) hoție, fraudă, delapidare.
- intrigă, bârfeală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online