mâncătură

română

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /mɨn.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului mâncătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâncătură	mâncături
Articulat	mâncătura	mâncăturile
Genitiv-Dativ	mâncăturii	mâncăturilor
Vocativ	mâncătură	mâncăturilor

1. eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei).
2. (reg.) urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online