mâncătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mânca + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.kə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mâncătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mâncătură mâncături
Articulat mâncătura mâncăturile
Genitiv-Dativ mâncăturii mâncăturilor
Vocativ mâncătură mâncăturilor
  1. eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei).
  2. (reg.) urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului.


Traduceri

Referințe