mâneca

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : mânecă

română

Etimologie

Din latină manĭcāre.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.neˈka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mâneca
Infinitiv a (se) mâneca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mânec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mânece
Participiu mânecat
Conjugare I
  1. (v.refl. și intranz.) (pop.) a se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; p. gener. a porni, a pleca.

Sinonime

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri

Etimologie

Din mânecă.

Pronunție

  • AFI: /ˈmɨ.ne.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mânecă.

Referințe