mântui

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din maghiară menteni.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mântui
Infinitiv a (se) mântui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mântuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mântuiască
Participiu mântuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.).
  2. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) vindeca (de o boală).
  3. (v.tranz. și refl.) (în limbaj bisericesc) a ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva.
  4. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se mântui cu... = a muri


Traduceri

Anagrame

Referințe