mântui

română

Din maghiară menteni.

Conjugarea verbului (se) mântui
Infinitiv	a (se) mântui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mântuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mântuiască
Participiu	mântuit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.).
(v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) vindeca (de o boală).
(v.tranz. și refl.) (în limbaj bisericesc) a ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva.
(v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși.