mânuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a mânui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /mɨ.nu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânuitor mânuitori
Articulat mânuitorul mânuitorii
Genitiv-Dativ mânuitorului mânuitorilor
Vocativ mânuitorule mânuitorilor
  1. persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva.
  2. mașinist.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe