mânuitor

română

Etimologie

Din a mânui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /mɨ.nu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului mânuitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânuitor	mânuitori
Articulat	mânuitorul	mânuitorii
Genitiv-Dativ	mânuitorului	mânuitorilor
Vocativ	mânuitorule	mânuitorilor

1. persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva.
2. mașinist.

Cuvinte derivate

• mânuitoare

Cuvinte compuse

• mânuitor de bani

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online