mânuriță

română

Etimologie

Din mânuri (pluralul lui mână) + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /mɨ.nu'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mânuriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mânuriță	mânurițe
Articulat	mânurița	mânurițele
Genitiv-Dativ	mânuriței	mânurițelor
Vocativ	mânuriță	mânurițelor

1. (reg.) mânuță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amărunți
• numărați

Referințe

• DEX '98 via DEX online