mâncărime

română

Etimologie

Din mâncare + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /mɨn.kə'ri.me/

Substantiv

Declinarea substantivului mâncărime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mâncărime	mâncărimi
Articulat	mâncărimea	mâncărimile
Genitiv-Dativ	mâncărimii	mâncărimilor
Vocativ	mâncărime	mâncărimilor

1. senzație (neplăcută) provocată de anumite boli ale pielii, de o iritație trecătoare, de înțepătura unor insecte etc. și însoțită de nevoia de a se scărpina; mâncărici.

Expresii

• A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• camermani

Referințe

• DEX '98 via DEX online