mândrețe

română

Etimologie

Din mândru + sufixul -ețe.

Pronunție

• AFI: /mɨn'dre.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului mândrețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mândrețe	mândreți
Articulat	mândrețea	mândrețile
Genitiv-Dativ	mândreții	mândreților
Vocativ	mândrețe	mândreților

1. frumusețe, splendoare.
2. (concr.) ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online